Se implinesc 4 luni de la casatorie, sarbatorirea am facut-o printr-o calatorie la Singapore la sfarsitul lui noiembrie 2006.
Viata mea a capatat valente de film, nici prin vis nu credeam ca voi ajunge la Singapore.
Orasul stat e spectaculos si greu de povestit. Calatoria pana acolo am facut-o cu un autocar cu tv, serviciu de catering, comod si frumos. Cei 500 de km au trecut repede si nu-mi credeam ochilor ca merg la Singapore, condiitiile in care am calatorit in tara mea nici nu le visam asta-i adevarul. Prima impresie frapanta pentru mine a fost sa vad tot orasul decorat cu 1001 pomi si luminite de Craciun, in conditiile in care afara erau 35 de grade! Singapore e un oras dezvoltat pe verticala. Pare paradisul taximetristilor, 8 din zece masini de pe strada sunt cele galbene, de taxi.
Veniti dupa bunul tratament din KL, Singapore te frapeaza prin viteza cu care se misca oamenii si foamea dupa bani. Hotelul Pan Pacific unde am stat avea 40 de etaje si privit de sus era in forma de triunghi, camerele erau dispuse pe peretii ce formau de fapt laturile acestuia. Balcoanele interioare pline cu plante care curgeau, lifturile de sticla creeau un decor greu de imaginat. E totul asa de mare si de grandios ca imi taie respiratia.
Intrarea mare cat cateva nivele, care avea in centru inaltimea celor 40 de etaje te impresiona. Ma simteam ca in filmele cu printese ce sunt in tari pline de minuni, de fapt asta era adevarul. In functie de etajul unde erai cazat aveai lifturile care deserveau partea respectiva. Asta facea ca tot timpul sa nu astepti multitudinea de alti turisti. Cum oare se poate conduce o imensitate ca asta? Totul era asa de luxos si de frumos ca sotul meu avea impresia ca nu-mi place, nu mai scoteam un cuvant, nici nu auzeam cand ma intreba cate ceva. Ajungem in camera, nu suntem asa inalti la etajul 13, de fapt parem chiar micuti in comparatie constructiile ce le descoperim in vederea panoramica! Imi taie respiratia, orasul e concentrat in cladiri de 60, 70, 80 de etaje! Noi care eram situati la hotelul de 37 etaje paream mici si greu se observat din afara. E greu sa ma desmeticesc cu noua scara de valori… la mine in tara un bloc de 10-12 etaje e foarte inalt, aici e aproape ignorat si nebagat in seama. Alta ciudatenie e ca aici o constructie de peste 20 de ani este considerata veche si fara viitor, asa ca se darama pentru a-i lua locul o alta mare si frumoasa mai inalta mai moderna mai, mai… asa se schimba imaginea orasului tot timpul, oricand te intorci gasesti un alt peisaj.
Perceptia asupra oricarui aspect al vietii e asa de diferita pentru mine incat ma minunez fara incetare. Nu ma asteptam ca realitatea sa fie asta, asta-i adevarul, orice citisem sau vizualizasem in filme, poze nu poate sa-ti creeze imaginea completa a realitatii. Am senzatia ca pot zbura, visul meu dintotdeauna, sau ca pot atinge cerul, ma simt excelent la inaltime si realizez ca-mi place mult sa privesc lumea de la inaltimea celor 40 de etaje, e superb. Prima seara facem o plimbare pe jos in piata cu „health fontain”, ei spunand ca e cea mai larga fantana arteziana din lume. Situata in Suntec city mall, fantana ofera un spectacol de jocuri de apa in jeturi foarte inalte, iar seara e magnicic pentru ca e pusa in evidenta da lumina colorata. De jur imprejur in cerc sunt dispuse banci pentru a putea gusta spectacolul de culoare, muzica si un pic de vanticel ce poarta din cand in cand stropi minusculi de apa. Vazand-o in preajna sarbatorulor de iarna, o foarte frumos cum e decorat totul in jur. Senzatia inca e neobisnuita pentru mine: pantaloni scorti si maieou si in jurul meu beteala argintie si zeci, sute de pomi multicolor luminati. Am ramas mult pe banca pana mi-au amortit picioarele, era superb pentru mine. Sunt fericita sa sunt un om ce poate calatori si se poate imbogati cu frumusetile lumii. Sigur impresia mea poate fi considerata superficiala, e creeata pe perceptia proprie in cateva ore de cand sunt aici. Dar imi place nespus de mult ca ma pot imbata de frumusete si stralucire.
Totul e stralucitor si orbitor, e amplificat de o curatienie despre care se vorbeste in toata lumea. Strazile par spalate cu periuta de dinti, nu e praf, nici-o hartie cat de mica pe jos, guma de mestecat e interzisa! Sa nu uitam ca vorbim totusi desre un port, e „poarta Asiei” de sute de ani! Asa ceva nu am mai vazut nicaieri in lume, te frapeaza curatenia.
Dealtfel Singapore a facut din asta un simbol al orasului, e interzis si sa mananci pe strada! Prima seara se incheie printr-o cina la un restaurant indian din incinta imensitatii care se afla sub fantana. Adorm fara posibilitatea de a-i multumi sotului meu pentru tot, nu eram in stare se ma exprim in cuvinte.
A 2-a zi de Singapore incepe bine cu un mic dejun fabulos in hotelul in care stateam, sincer nu am putut sa vad toate incaperile cu mancare, asa abundenta si diversitate era. Interesant e ca la un moment dat se apropie de masa noastra un cuplu care ne ureaza pofta buna in limba romana, am ramas surprinsi amandoi si incantati ca mai sunt romani pe meleaguri singaporeze. Erau in vacanta si chiar in ziua respectiva plecau in Londra unde locuiau de ceva vreme. Eu personal ma simt bine cand ma intalnesc cu semeni de-ai mei.
Ne facem programul pentru ziua in curs: cum sa incepem mai bine decat la motorshow? Cum puteam lipsi? nu pot sa spun ca a fost cine stie ce interesant, pentru ca nu ma pricep si nu stiu la ce sa ma uit, in plus noi eram in cautare de o noua masina si asta parca m-a facut mai atenta.
Dupa motorshow urmeaza insula Sentosa, cam turistica si artificiala dupa gusturile mele, ma simt ca un copilas dus de parinti la parc de distractii.
Turul se conpune printr-o plimbare la punctele de atractie. Cum numele orasului vine din sanscrita: singa=leu si pura=oras, punctul central e ocupat de turnul in forma de cap de leu, de unde se deve spectaculos totul. Tot pe insula exista un teatru in aer liber unde am asistat la un concert clasic acompaniat de “dansul unei fantani arteziene”, joc de lumini, balerini locali cu o piesa rupta din artele martiale. Totul atat de frumos si incantator, in aer liber aveam senzatia de purificare interioara.
Dupa vizita la gradina de orhidee, absolut superba,terminam cu turnul rotitor si reluam telecabina sa ne duca in oras. Telecabina iti taie respiratia cand te gandesti ca are un singur pilon de sustinere, avand in vedere ca jos e apa senzatia nu e foarte confortabila.
Seara ne intalnim cu un coleg de-al sotului din Singapore, o familie agreabila. Dupa schimbul de impresii si idei ajungem la concluzia ca tot mai bine e la Kuala Lumpur.
