BALI – insula artelor, a peste 1000 de temple

19-23 iulie 2009 e perioada in care am fost sa sarbatorim ce de 2-a aniversare a casatoriei noastre. Am ales Bali pentru sarbatoarea noastra tocmai pentru faima ca ar fi una din cele mai frumoase insule din Asia.

Geografic se situeaza in punctul cel mai de est a insulei Java este marginita de minutati recifuri de corali din oceanul indian la sud, bali strai la vest, bali sea la nord, Lombok strait la est, ascest lucru face sa fie foarte vizitata pentru scufundarire la suprafata (snorkeling_ si cele de adancime(diving)

Insula este compusa dintr-un relief foarte variat si neregulat: munti vulcanici care „dorm” unul din cel mai inalt munte este Agung 3142m inaltime; rauri repezi si numeroase cascade pitoresti care datorita vegetatiei tropicale luxuriante ofera un spectacol de apa cazand dintr-o imensitate de verde; plaje cu palmieri si valuri foarte puternice; terase naturale de orez de o frumusete fara puterea de a articula, sincer in fata atator frumoseti ramai fara cuvinte.

Toate aceste sunt destul de concentrate pe o suprafata de 140 km lungime si 80 km latime.

Fara a exagera pot sa spun ca e insula artelor, neavand industrie cei aproape 3 milioane de locuitori isi duc traiul din nenumaratele mertesuguri ridicate la rang de arta, un cult al repaosului si al odihnei fizice si psihice si ritualuri de tot felul religioase care incep de dimineata si sunt prezente pe tot parcursul zilei, guvernand fiecare etapa a vietii, de la nastere pana la maturitate si pana la moarte. Religia, foarte prezenta si practicata in adevaratul sens al cuvantului de peste 90% din populatia insulei este Hindu-Darma si este un mixt de hinduism budism si slavirea stramosilor. Hinduismul balinez e amestecat aici cu credinţele locale, aşadar deviat de la cel indian. Astfel in fiecare moment al zilei are loc o procesiune, de ofrande si de rugaciune. Femeile sunt cele care confectioneaza ceea ce se ofera: niste cosulete din frunze de bambus in care sunt puse flori multicolore, ceva de mancare (chiar si un biscute) micute conuri de orez fiert (de altfel afranda are si ea forma piramidala) si ceea ce mai vor sa ofere. Daca femeia este la perioada mentruatiei si se considera ca nu este pura, aceste aferte sunt facute si puse de sot, in aceasta perioada femeile nu se pot apropia de temple, altfel poate sa supere spiritele.

Toate aceste ritualuri sunt facute in fiecare zi, de la trezire, si sunt respectate cu sfintenie. In Bali nu exista o distintie intre viata si arta!

Fiecare familie face parte integranta din comunitate, din sat (desa), aceasta fiind o unitate sociala foarte bine inchegata formata din grupuri mai micute (banzar). Aceste grupuri sunt strans legate intre ele, intr-o interdependenta, cooperand intre ele foarte exact in organizarea muncilor: plantare, recoltare, construirea de temple, etc. Satele au fiecare un mestesug diferit, astfel treci prin satul unde se scolteaza in os, altul in piatra, altul de pictura locala Batik, altul de sculpura in lemn… altul cu terasele de orez, altul cu fructe, etc.

In felul acesta fiecare micuta comunitate a ridicat manufactura sa la rang de arta!

Inca de la coborarea din avion am simtit o atmosfera magica, o energie diversa, poate ca pare ireal dar trebuie sa mergeti sa vizitati Bali si dupa mai discutam. Nu voi vorbi mult despre conditiile de la aeroport, cand vii de la modernul malaiesianul KLIA… paleste tot. Sa zicem ca am avut parte (ca toti turistii) de un pic de birocratie si de organizare cu timpi mai lungi. Ca peste tot in partile astea asiatice cand ai completat toate formalitatile si in fine ti-ai recuperat valiza, exista un „taxi counter” unde te duci civilizat, spui care este detinatia ta si platesti un bilet fix, pret afizat mare si clat pe un tabel.

Dupa care vine soferul masinii care te va transporta si iti cara valiza, tot, nu treci prin negocierea greioaie si deloc placuta cu taximetristi necivilizati.

Deci iata-ne in masina foarte simplu si placut impresionati, bineinteles.

Pana la hotelul de destinatie ”rama beach resort”   am inceput sa intelegem ca aici este o cultura aparte prezenta la tot pasul, fiecare casa si intrare dealfel decorate in stilul arhitectonic balinez.

Multumiti de primirea de la hotel, casuta noastra cu terasa si mobilata bineinteles cu mobila balineza (un baldachin de vis) iesim fericiti sa adulmecam realitatea, sa o simtim. Eram avizati ca aici vei fi agasat de vanzatori si persoane care-ti ofera de toate, dar cand i-am vazut… am ramas fara cuvinte.

Oriunde priveai era cineva care stia unde ai tintit si deja incea o mica negociere. Balinezii traind numai din artele lor si din turism sunt si foarte buni vanzatori, asa ca mare atentie, au inteles ce importanta e comunicare si au invatat ceva limbi straine, auzi la tot pasul localnici ce vorbesc:engleza (asta poate parea normal) franceza, spaniola, italiana, rusa (asta dupa ce noii imbogatiti rusi au inceput sa calatoreasca).

Kuta, oraselul unde ne-am inceput minivacanta din Bali, era in trecut un sat pescaresc, acesta dezvoltandu-se mai ales in ultima vreme datorita apropierii de aeroport. Astazi, adica in vremurile noastre este un oras foarte aglomerat, aici dealtfel au fost cele doua atentate cu bombe din 2002 si respectiv 2005.

Pulsul orasului e innebunitor: culoare cat cuprinde, mirosuri, imbulzeala, zgomot, intr-un cuvant un freamat ce trebuie sa-i vedeti.

Clima deosebit de placuta iti da un confort deosebit, te lasa de fapt sa gusti din plimbarea ta, e racoare, briza placuta mmmm.

Arhitectura… fara cuvinte multe statui pe strada uneori acorerite in partea de jos cu panza in general de doua culori (carouri): alb si negru, sau rosu si alb, sau gri si alb… totul se le legatura dintre bine si rau. Aceasta panza se numeste „poleng” si o statuie devide sfanta si se pot pune ofrande

dupa multe multe rugaciuni si dupa ce preotul  decide. Foarte frumos este ca statuietele au si umbretute de soare cu franjuri, cu cat este mai importanta statuia cu atat mai multe umbrelute are si fusta e mai bogata.

Dupa o plimbare pe micutete stradute pline de centre de masajm magazine de arta locala si cam turistica ce-i drept, restaurante cu meniuri la preturi ce in alta parte a lumnii le visezi ne relaxam o ora cu un masaj la picioare.

Experienta foarte interesanta, tehnica masajului diferita de cea practicata in Malaiesia. Ceea ce mi s-a parut si mai interesant ca la finalul sedintei ti se oferea inaintea ceaiului obisnuit si 10 min de masaj al umerilor si capului…mmm… cand iesi de la asa o sedinta de relasare simti ca plutesti.

Incheiem ziua cu o cina ce cuprindea un “sea basket food”, excelenta alegere!

Apoi ne astepta baldachinul nostru in care am adormit instantaneu.