Pentru ultima zi de vizite in Beijing am lasat poate “cireasa de pe tort” Orasul interzis. Timpul ne ajuta teribil, ieri seara a plouat si azi insfarsit se vede cerul, albastru clar, culorile sunt vii, se vede pana departe… Dupa micul dejun in minunatul nostru hotel am pornit hotarati cu mic cu mare in centrul Beijingului. De ceva vreme se poate vizita doar intr-un sens, adica se poate intra doar de la sud, plimbarea/vizita fiind pe axa sud-nord. Zis si facut, cautam poarta de sud, stam la coada ( aici cred ca este pastrat bine de tot cultul pentru a se sta la coada) pentru bilete si iata-ne intrati in cel mai mare complex imperial din lume. Se spune ca este cel mai bine pastrat complex imperial, cel mai mare, etc, totul la superlativ, cel mai…cel mai…
Adevarul este ca este superb, imens, numai daca te gandesti ca se intande pe suprafata de aproape 1000 m lungime si 800 m latime, ca are 9999 camere/incaperi in interior, cu una mai putin decat cifra divina ce simbolizeaza “Perfectiunea Divina”.
Numele de oras interzis intriga un pic, oare ce era interzis? mai este si rosu… Numele vine din trecut, in traducere din chineza e : orasul imperial purpuriu rosu. Faptul ca azi ii spunem Interzis este pentru ca inauntru intrau doar cei din familia imperiala, cei cu permis imperial, etc, nu era pentru toata lumea. In dialectul manciu numele este: orasul intern stratificat. Ma bucur ca pot intra, ca am putut ajunge pana aici… sunt foarte fericita! Luam ghid audutiv si intram, uau ma simt imparateasa!
Orasul interzis vine construit la inceputul anilor 1400, in timpul dinastiei Yuan. Devine astfel resedinta imperiala pentru alte doua dinastii ce succed: Ming si Qing. Interiorul si toate incaperile sunt stratificate tacticos intr-un spectacol arhitestural rosu. Se spune ca in trecut acoperisurile erau aurite, dealtfel galbenul si auriul erau culori destinate doar imparatului, nimeni altcineva nu le putea purta. Orasul in sine e ca o fortareata, imprejmuit cu ziduri inalte de 8 m, apoi de un sant adanc de 6 m si larg de 53 m, cu umplut apa, cu nenumarate intrari si pasaje secrete destinate doar imparatului. Cladirile sunt impunatoare, cica era interzis sa se construiasca ceva mai inalt decat acestea. Pentru a intelege mai bine cum este totul aranjat am copiat o harta a orasului interzis, numele portilor si a cladirilor este semnificativ, dat de functia avuta.
A. Poarta Meridionala, B. Poarta fortei divine,
C. Poarta Glorioasa de vest, D. Poarta glorioasa de est,
E. Turnuri
F. Poarta armoniei supreme, G. Palatul armoniei perfecte,
H. Palatul Eminentei militare, J. Palatul Gloriei literare,
K. cele trei locuri din sud, L. palatul Puritatii albastre,
M. Gradina imperiala, N. Palatul Educatiei mentale,
O. Palatul Longevitatii linistite
Se spune ca intre Poarta de sun Meridionala si Piata Tian an men erau executate pedepsele corporale publice, ca un exemplu pentru ceilalti…ca o paranteza este chiar locul unde Mao Zedong impresioneaza multimea cu discursul sau comunist la fiecare adunare/defilare de propaganda…
Poarta Meridionala are 3 intrari doua laterale si una centrala pe care putea intra numai si numai imparatul, dealtfel in tot complexul imperial avem aceata strada centrala si mai multe laterale, cea imperiala centrala era interzisa celorlati muritori de rand. Exceptia era doar pentru imparateasa in ziua casatoriei si a studentilor imperiali in ziua de absolvire. Tot complexul imperial era foarte strict delimitat si in interior in arie exclusiva imparatului si arie unde puteau intra si invitatii sai pentru ceremonii. In harta de mai sus linia rosie delimiteaza cele 2 zone. Palatul armoniei supreme, ce troneaza partea centrala, inalt de peste 30 de m si cu multe motive de lemn originale ce au supraviezuit secolelor este o bijuterie arhitectonica. Acoperisul tip pagoda are pe muchiile sale cate 10 animale mitologice, cu cat sunt mai multe animale cu atat edificiul este mai important. Imparateasa ocupa Palatul (L.) puritatii albastre. Toate palatele importante aveau o succesiune de alte edificii la intrare si iesire destinate imbratului, dezbracatului, repaosului si pregatirii imparatului de a intra in interior. Tot ritualul pare complicat si foarte sofisticat azi, totul se desfasura in ordine perfecta si azi pare poate inutil. Decoratiunile si picturile sunt pur simbolistice, majoritatea contin desene sau sculpturi reprezentand animale, fiecare avand o semnificatie: putere, viata lunga, sanatate, armonie, vesnicie, pace, etc. Dragonul ocupa un loc special in decorarea edificiilor.
Simbolistica si religia erau interdependente, totul avea o semnificatie foarte bine definita, traditia chinezeasca este plina si astazi de elemente din trecut. De aici vine si superstitia de care “sufera” in general chinezii.
Arhitectura orasului interzis are o influenta imensa asupra culturii chinezesti si nu numai. Imparatul vietnamez construieste in secolul 19 o copie mult redusa pentru cartierul sau imperial, opere si teatre di lume copiaza stilul si chinezesc, unic, plin de mister si simboluri.
Sunt multe de spus si de comentat asupra unicitatii orasului interzis. Cert este ca am ajuns intr-un loc magic, unic, plin de istorie si faptul ca am stat pe aceleasi locuri pe unde odata s-au plimbat imparatii chinezi ma fac sa cred ca visez. Simt, cu fiecare calatorie, ca am atins usor…cerul…