Pentru a nu ma simti singura asa departe de acasa, singura toata ziulica in timpul serviciului sotului meu, as vrea sa comunic mai mult si cu alti oameni, incerc sa-mi fac noi cunostinte. Am incercat sa sun la ambasada Romaniei sa semnalam disparitia actelor mele, in speranta ca le gaseste cineva si poate mi le regasesc, dar parca nu vor sa stie de mine. Raspunsuri evazive, vagi, vedem, etc. Am vorbit (de fapt a vorbit sotul meu) cu o persoana la telefon, ca a fost cica foarte evaziv, deloc bucuros ca suna cineva care vorbeste romaneste…. poate e doar o impresie si chiar imi doresc sa fiu asa. De fapt am vrut sa spunem si de furtul posetei mele, iar in cazul in care se gaseste ceva sa fie avizati, bineinteles ca a zis ca mai bine sa faca denuntul cineva din tara, sincer nu am inteles cum: mi se fura aici actele si fac denunt in Romania… In fine, nu-mi fac idei preconcepute, pun in mintea mea poate limba romana vorbita de sotul meu, poate persoana de la ambasada n-a inteles bine ca nu dorim nimic sa ne dea!
Aflam ca sunt in Malaesia – Kuala Lumpur 100 de romani… ce-or face pe aici? Daca mai intalnesc vreun conational sunt si eu curioasa….
Pe mine de cate ori ma intreaba de unde sunt nimeni nu stie unde e Romania, de multe ori ei inteleg Roma sau ca e o tare care a apartinut URSS. O singura persoana m-a intrebat daca capitala e Budapesta, oricum nu a inteles deosebirea de pronuntie dintre Budapest si Bucarest… intr-o zi cineva m-a socat ca o cunostea pe Nadia, m-am simtit foarte mandra. Dar revenind la prima impresie facuta de “cordialitatea’ ambasadei romane, de fapt nici nu am inteles prea bine daca nu cumva sunt chiar suparati de existenta mea, si eu nu le ceream nimic.
Incep sa ma consolez, comunitatea de femei italience m-a primit foarte bine si s-a organizat pentru a fi prezentata celorlalte o cina. M-am simtit foarte bine si eram emotionata, daca ma gandeam mai mult imi venea sa plang. Eram cu adevarat coplesita, eu o romanca, sunt mult mai bine primita italience si partea romanesca nu vrea sa stie de mine…imi doresc sa fie aceasta prima impresie care poate fi inselatoare.
Mondenitatile curg si serile ni le petrecem in mare parte afara din casa la serate si alte invitatii. Intamplator cunosc si pe aproape toti de la ambasada tarii mele, se petrece la ziua nationala a Germaniei. Celalate persoane cunoscute, sotiile dumnealor mi s-au parut foarte dragute si deschise. Ma simt onorata sa ma intretin cu sotiile ambasadorului roman si a consulului.
Incerc sa nu port resentimente si sa cred ca era o impresie gresita. Ma bucur ca m-am inselat!
Aflu ca mai sunt romani pe aici si ca in scurt timp se petrece o intalnire puna la cale de o romanca, acasa la ea.
Dornica de noi cunostinte bineinteles ca doresc sa le cunosc!!! La cateva zile primesc un sms foarte pompos si oficial scris cu invitatia si iata ca intalnesc la un pranz elegant doamnele romance. Accept pe loc si merg cu mare drag, in plus ca de obicei am emotii mari de tot.
A fost foarte placut pentru mine ca le-am cunoscut si ca sunt asa multe, mi s-a parut ca raportat la distanta dintre tarile noastre e un lucru mare sa fie asa o comunitate aici, nu?
Intalnirea a fost extrem de placuta si relaxanta, singurul comentariu ar fi ca majoritatea extrem de rezervate, unele cu un autocontrol evident. Incep sa-mi pun intrebari daca asa trebuie sa ma port…. Foarte diferite de suratele italience care vorbesc mult si nu apuci sa vorbesti, poate ca eu care nu stapanesc bine limba italiana nu-s destul de rapida-n conversatie.
Nu stiu ce de preferat… vom vedea, timpul e cel mai bun barometru, parca asa se zice.
M-a bucurat ca erau majoritatea fetelor sunt de varsta mea si asta conteaza cand gasesti pe cineva pe aceeasi lungime de unda.
Am inceput sa ma simt mai bine acum, mai ales ca stiu ca mai sunt si alte mandrute pe aici.
In ziua respectiva ma intorc acasa (la hotel) cu un alt tonus, sotul meu e bucuros ca nu ma plictisesc si ca mi-a trecut dezamagirea in ceea ce priveste deschiderea romanilor.
Intalnirile cu romanii si familiile lor devin tot mai placute si deschise, destinse ca atmosfera. Ma simt bine mai ales ca-s oameni de calitate si cu multa scoala, fapt care face orice tip de conversatie sa fie incitanta, deloc plata, cu valente de tot felul.
Ura!!!!!! Din nou mi se confirma norocul pe care stiu ca-l am la intalniri cheie, cu oameni deosebit de interesanti.
E minunat sa poti vorbi in limba ta de origine cu cineva care-ti cunoaste cultura, obiceiurile, e ca tine intr-un cuvant!!!!!
Inca de la inceput am inchegat ceva prietenii cu fetele, uniuni ce se pastreaza si azi, chiar daca unii au parasit KL-lul ne intannim cu mare drag cand si cand.
Intalnirile cu romancele curg si cunosc cateva fete noi si la receptia data de Ziua nationala. Ceea ce m-a frapat destul de placut, a fost cand am aflat ca la Ambasada Romaniei de zilele sfinte: Craciun si Paste se organizeaza intalniri cu romanii! Excelenta idee si minunata ocazie sa te aduni cu ai tai!
Fiecare face ceva specific de mancare, asa poti savura feluri de mancare de care-ti este dor, sarbatoarea devine calda, sincera, destinsa si foarte relaxanta.
Deci… ca astia sunt romanii din KL, azi sunt convinsa ca-s minunati si ca e o place sa-i intalnesti!